Ada Milea versus Mabogo The King of the Canibal’s Kingdom
Din păcate, o cronică “de concert” mi-e imposibilă acum. Ceea ce s-a întâmplat duminică seara, în clubul clujean Janis Stuf, în loc de cântarea cu Ada Milea care era programată, a fost orice altceva.
De la bun început, sunet prost şi foarte prost. Să nu mai punem la socoteală aerul irespirabil, problemele cu gălăgia făcută de barmani, cu muzica ce se auzea de la primul nivel al clubului şi altele asemenea.
Artista a cântat câteva piese cum s-a putut, a încercat să facă reglajele din mers cu sunetistul, a glumit, a impovizat până când microfoanele au amuţit de tot. În cele din urmă, văzând că problemele tehnice merg din rău în mai rău, şi-a întrerupt cântarea cu replica: “Voi reveni atunci când vor fi condiţii de cântat”. Şi a plecat de pe scenă.
Probabil, pentru unii, ieşirea ei a fost oarecum exagerată. Ştiu şi eu că experienţele de felul ăsta nu pică prea bine la stomacul spectatorului. Dar ceea ce a urmat le întrece pe toate cele văzute de mine pe vreo scenă (şi au fost destule, care mai de care mai albastre).
În timp ce publicul o chema pe artistă înapoi, la microfon a apărut unul dintre patronii cârciumii spre a se “scuza”, mai corect a (se) acuza. Acesta ne-a anunţat că Ada Milea şi-a bătut joc de noi (!) . Şi asta în condiţiile în care el a plătit-o să ne cânte (chiar dacă noi, prin generzitatea lui fără margini, am intrat “moka” la acest eveniment). A mai spus că un artist adevărat ar putea, la fel ca Janis Joplin, să cânte, la o adică, chiar şi unplugged. Că Ada Milea ştia că nu va mai avea timp pentru probe de sunet, dar şi-a asumat acest lucru. Şi altele din bucătăria organizării, rufe ce nu se spală în niciun caz în public.
Între timp, revoltată de cele auzite, Ada s-a întors pe scenă. Ca să fie meniul complet, a urmat şi un schimb de replici între cei doi, moment la care tare mi-aş fi dorit să nu fiu martoră. Huiduit de public, pe parcursul întregului său discurs, în cele din urmă, patronul s-a retras.
E drept, gestul Adei de a se întoarce într-un astfel de moment nu mi s-a părut tocmai potrivit. Am apreciat însă curajul artistei de a-şi călca peste mândrie, de dragul publicului.
Spunând că ea nu a dorit în niciun fel să ne jignească, că bani nu a primit şi nici nu mai vrea să fie plătită în astfel de condiţii, Ada Milea a ales, de dragul celor prezenţi, să cânte în continuare. Şi a reînceput, în cunoscutul stil ironic, cu piesa “Mabogo the king of the canibal’s kingdom”, dedicată “domnului de adineaori”, cel care, vorba cântecului: “decides everything about our freedom” 
.
Nu a putut sta pe scenă mai mult de câteva cântece, întrerupte mereu de microfonia insuportabilă. Chiar şi sunetistul dispăruse la un moment dat.
Cam asta a fost ce s-a văzut din sală. Ce-a fost în bucătărie ne explică organizatorii pe site-ul oficial, ba chiar şi în presa locală. Citiţi şi vă cruciţi!
Că adevărul e undeva la mijloc, se prea poate. Dar eu vă întreb pe voi, într-o situaţie similară, dintre două rele pe care-l alegeţi? Primul : un artist care, din motive tehnice, decât să vă servească un produs artistic de slabă calitate, preferă să nu mai cânte (asumându-şi, evident, faptul că bani nu va mai primi). Al doilea: un patron care consideră că dacă nu aţi plătit bilet la intrare puteţi înghiţi orice şi care tratează un artist mai rău ca pe un lăutar (ceva de genul: “Io dau banu’, tu cânţi! Şi fără fiţe, că mă-nervez!” ) .
6 comentarii
Trimite un comentariu »
Urat din partea organizatorilor, urat din partea artistei. Lipsa de tact si de respect.
Aceastanue o replica la articolul veninos de mia sus. e doar un “epilog”, care are si un preambul pe situl nostru: Dorinta ne-a fost aceea de a petrece alaturi de clientela noastra la un an de “Stuf”, iar ambianta perfecta ni s-a parut a fi un recital de-al Adei Milea, de multi considerata un fel de Janis Joplin moderna, autohtona, gratie spiritului ei rebel, non-conformist, precum si aerului ei “neo-hippiot”.Nu am intentionat nicio secunda sa mutam controversa in spatiul public, iar daca acest lucru s-a intamplat, este doar din vina unor “oameni de bine”, nerabdatori sa-si infiga din nou coltii in dosul nostru, fara sa le pese nicio clipa de deserviciile pe care vorbele lor veninoase le vor aduce chiar artistei. Ada Milea ne-a fost intotdeauna draga (de mai bine de doi ani incercam s-o aducem), si ne este in continuare, in pofida nefericitului incident, ce-ar fi ramas , totusi, minor, de-ar fi fost dupa voia noastra, precum si a Adei. Dezavuam toate opiniile umorale, fie ca nu sunt decat injuraturi, fara vreo legatura cu episodul cu pricina , fie ca pun sub semnul indoielii calitatiile artistice ale musafirei noastre. Daca mai avem sa-i reprosam ceva, acum , la sfarsit(asta am dori sa fie, sfarsitul unei nebunii marunte pentru care avem partea noastra importanta de vina), e doar faptul ca a declarat ziarului Ziua cum ca noi i-am fi promis ca-i facem rost de o chitara electro-acustica( din aceea cu fir, adica,pentru cei care confunda , de pilda, microfoanele de voce cu cele de captare a sunetului, cum sunt cele care se folosesc la sonorizarea unei baterii) . Nu cerem, pacatele noastre, sa fim crezuti pe cuvant.Cat se poate de logic insa, poate oare crede cineva ca ar fi fost o problema sa facem rost de o banala chitara, daca, desigur, am fi stiut cu o jumatate de ora barem inainte ca Ada nu are una? Ne -am fi sabotat oare propria noastra aniversare?Dar, probabil ca logica nu e un argument suficient pentru cei care nu mai pot trai de grija noastra, sau pentru cei ce ignora “dovada” , si anume aceea ca doar cu putine minute inainte, pe exact aceeasi scena, cu exact aceeasi sonorizare, s-a cantat tot live, in conditii bune! De fapt toata discutia cu sonorizarea, purtata, ca de obicei, de oameni care nu pot face diferenta intre doua chitari, e falsa. Asa cum s-a vazut in cantarea de dinaintea Adei, sonorizarea era adecvata. Chitara ei “surpriza”insa, defel. Am organizat peste 60 de concerte in toate cluburile noastre, in 3 ani, am avut ospeti de seama, “nume grele” (Phoenix, Iris, Cargo, Celelelte cuvinte, Vama, Luna amara,Directia5, Taxi,Vita de vie,etc,), si de fiecare data ne-am conformat intocmai riderului tehic soliciat de catre trupe, indiferent de efortul presupus, uneori platind bani multi unor firma specializate.De aceasta data nu era cazul, si cu acestea fiind spuse, consider lamurit acest aspect.
Greseala noastra este insa “originara” si consta in alegerea neinspirata a spectacolului. Ne -o asumam, asa cum ne asumam si alte erori, inlusiv acea impardonabila cacofonie din “textul original” al replicii, scrisa intr-o stare de fireasca surescitare, si postata pe site fara a fi recitita, si implicit corectata. Ada Milea este in primul rand o actrita diafana, si nu un folkist de foc de tabara cu betivi. Obrazul ei este subtire, verbul ei e viu si inteligent.Nu trebuie sa cante in carciumi (prea)aglomerate, la ore tarzii. E pacat, si , la limita, riscant pentru toata lumea. Ada e in primul rand un actor, si inca unul foarte bun, iar sensibilitatile si pretentiile ei sunt explicabile, necesare chiar. In opinia noastra, scena ei trebuie sa fie de teatru, si nu de carciuma. Ca spectator,ai nevoie de conditii bune sa intelegi ce spune, mult mai important dacat cum o spune.Ironia textelor ei, sfichiuitoare sau subtila, e unica (am simtit-o pe pielea mea), si doar o minte limpede, si o ureche respectata o poate savura . Ii recomandam artistei, cu iubire si admiratie, sa evite concertele in spatii impure, asa cum este inevitabil o carciuma, orice carciuma, mai ales in miez de noapte, si sa urmeze exemplul unei alte legende vii, Tudor Gheorghe, care refuza invariabil reprezentatiile in cluburi/carciumi, indiferent de onorariul ce i se ofera(inclusiv bancnote din acelea care iti lasa praf de aur,toxic, pe maini), tocmai pt ca si muzica lui trebuie bine si cuminte ascultata. Poate ca artista ar fi trebuit sa stie la ce se expune, poate ca buna ei prietena,tot actrita, care a intermediat concertul cu minunate intentii , si care cunostea foarte bine atmosfera din “Janisuri” (ce sa facem daca sunt pline, spre deosebire de cvasimajoritatea celorlalte?), ar fi trebuit s-o avertizeze. Dincolo de nuante si sofisme, vina e a noastra, si ne cerem iertare in fata Adei, si scuze fata de spectatorii nemultumiti, si firesc nedumeriti. O ultima precizare, referitor la “publicul Janis”.Pe un portal cineva facea o afirmatie inepta, si anume aceea ca Janisul nu are public pentru un astel de concert. Minciuna!Romania nu are public pentru Ada Milea!
Recunosc, nu prea-mi vine a crede ceea ce citesc. Fina ironie din mesajul de mai sus ma face, in acesta minunata zi, in care pana si politistii au devenit ironici, sa explodez. Stiu, stau mai prost cu nervii decat patronii, organizatorii de evenimente ori PR-istii din spatele cluburilor aparute peste noapte care au descoperit omul si chitara.
Sunetul intotdeauna este o problema. In marea majoritate a locatiilor din tara asta, instalatiile sunt fie improvizate, fie carpite, fie manuite de niste serpi reci si slinosi. Spuneti ca intotdeauna v-ati conformat rider-ului solicitat si ati apelat la firme specializate, dar in acest caz nu cumva gandirea a fost “este folk, nu este cazul, cat de greu sa fie sa sonorizezi o voce si o chitara”? Nu este greu, este foarte greu atunci cand nu stii ce, cum si de ce!
Grobianismul unora dintre patronii de carciumi (dupa cum ei singuri isi denumesc localurile) intrece de extrem de multe ori limitele bunului simt. Fiindca in marea lor majoritate ei considera ca totul li se cuvine pentru nemarginita marinimie cu care ajuta artistii, toti niste adevarati mecena ai artei romane. Nu domnilor, ARTISTUL este cel care primeaza, ARTISTUL este cel care aduce sau indeparteaza publicul dintr-un anumit loc, ARTISTUL este cel care pentru fie si o secunda de creatie innobileaza mai mult decat va putea vreodata s-o faca un carciumar in nobilul act de creatie a notei de plata.
Atunci cand veti intelege toate acestea probabil vom avea cluburi nu carciumi, probabil vom avea sunet nu microfonii, probabil politistii vor face dosare pentru ultraj si nu vor ultragia.
Dar toate astea evident intr-o alta tara. Pe care cu siguranta nu o meritati.
Sper ca bivolul de patron de acolo sa nu puna mana pe o carte despre solutionarea inteligenta a conflictelor si sa se mai faca de oaie dand din gura despre situatii care sunt evident penibile in ce-l priveste. ce pacat ca ideile si conceptul carciumilor lui era (si este bun) si el reuseste sa-si indeparteze clienti chiar buni prin gafe constante. (clienti ca mine si ca alti zeci pe care ii stiu, care nu mai merg nici la janis, nici ma myway, nici la stuff pentru ca jegos, supra inghesuit si staff-ul e prost si ingamfat.) dar la cati studenti calca in pisat si respira igrasie la janis, de exemplu, mai conteaza?
@Janis:
-Controversa ati plasat-o voi in spatial public de la bun inceput, inca de acolo, de pe scena. Asa ceva n-am mai vazut facandu-se in public cu toate ca de probleme de felul acesta nu esti tu primul patron care se loveste, si nici Ada nu e primul artist care trece prin asta. Am mai vazut artisti plecand de pe scena din cauza problemelor tehnice, dar niciodata organizatori care sa se comporte astfel. (indiferent a cui e vina, asa ceva se lamureste in culise, nu in public) .
-E urat sa incerci sa intimidezi spunandu-le celor care i-au luat Adei apararea in public ca gestul lor i-a adus ei deservicii. Ce se intampla daca singura chestie scrisa dupa acest eveniment ar fi ramas prima voastra replica de pe site-ul Janis (pe care, daca acest articol este “plin de venin”, pe cuvant ca nu mai am cuvinte sa o caracterizez)? Acel material plin de atacuri la persoana gratuite este cel care ar fi adus deservicii artistei daca nu ar fi aparut si alte pareri.
-Referitor la oaspetii de seama care v-au mai calcat voua pragul, as avea doar un exemplu de trista amintire. Un Baniciu explicand sunetistului, de-a lungul unui concert intreg, pe ce butoane trebuie sa apese. Moment absolut penibil … Un lucru nu intelegenti voi: nu toti artistii sunt dispusi sa taca si sa inghita, sa accepe orice fel de conditii si jigniri, sa fie “intelegatori”, sa cante, sa-si ia banu si sa se care. Din pacate, multi dintre ei se comporta in acest fel. Si, in fond, din vina lor a ajuns breasla carciumarilor stapana peste cea a artistilor. Si atunci cand apare cate un artist normal, care nu accepta sa-si compromita arta de dragul banilor, il considerati “plin de fitze”. Dar, cum ziceam, poate e mai mult vina colegilor lor decat a voastra care ati fost invatati prost.
-Pe Ada Milea am mai vazut-o cantand in carciumi si totul a fost OK. Cel care a scris ca Stuff ul nu are public de Ada Milea s-a inselat, carciuma a fost plina si o buna parte din public a venit pentru acest concert. Din experienta de ascultator avizat de folk pot spune ca atat Clujul, cat si Romania are public de Ada Milea, un public numeros si fidel.
adevarul ,dupa cum bine ai spus, este undeva la mijloc.nici artistii nu sunt lipsiti de vina in asemenea intamplari,nici publicul,nici patronii.se intalnesc intr-un spatiu stramt mai multe elemente…muzica,poezia,berea,cei sapte ani de acasa,talentul artistului,talentul ascultatorului de muzica,proasta gestionare a conflictelor inevitabile din organizare,lipsa de comunicare la fiecare nivel,diferenta majora intre casa de cultura si clubul x.e perfect adevarat ca probleme apar…nu iau apararea nimanui dar intrebati va rog ce s-a intamplat in bucuresti la concertul lui emeric imre cand timp de doua ore nu a fost curent.va spun eu…s-a cantat la lumina lumanarii si s-a ascultat folk total neamplificat.intrebarea mea e simpla ..al cui merit a fost continuarea concertului?